Treceți la conținutul principal

RECENZIE: „WILL GRAYSON, WILL GRAYSON” (TReI)


  • Număr de pagini: 328
  • Traducere şi note de: Ioana Oprica
  • Anul apariţiei: 2015
PUTEȚI CUMPĂRA CARTEA DE AICI: TReI


      John Michael Green (nascut. 24 august 1977) este un scriitor american de literatură pentru tineret și vlogger pe YouTube. Împreuna cu fratele sau, creând Brotherhood 2.0, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani Nerdfighter din intreaga lume. A câștigat Premiul Printz pentru romanul său de debut, Looking for Alaska,[1] și cel mai recent roman, The Fault in Our Stars, a fost locul 1 în The New York Times Best Seller list în luna ianuarie 2012, și s-a realizat un film bazat pe acesta, numit Sub aceeași stea. În 2014, Green a fost inclus în lista celor mai influente 100 de persoane din lume, realizată de revista Time.
      David Levithan (născut 07 septembrie 1972) este un tânăr autor american de ficțiune pentru adult și editor. Prima sa carte, Boy Meets Boy, a fost publicată de Knopf Books pentru cititorii tineri în 2003. A scris numeroase lucrări cu personaje gay puternice masculine, mai ales Boy Meets Boy și Naomi și Ely nr Listă sărut. La 19 ani, a primit un stagiu la Scholastic Corporation, unde a început să lucreze la seria baby-sitter Club. Levithan încă lucrează pentru Scholastic ca director editorial. Levithan este, de asemenea, editorul fondator al PUSH, o tipografie young-adult  care aparține de Scholastic Press concentrându-se pe noi voci și noi autori. PUSH publică materiale îndrăznețe pentru adulții tineri și este locul unde Patricia McCormick a început cu Cut 2002.
DESPRE CARTE: Într-o seară înghețată, în cel mai neaşteptat loc din Chicago, doi adolescenţi – având amândoi numele de Will Grayson – sunt pe cale să-şi intersecteze paşii. Pe măsură ce lumile lor intră în coliziune şi se împletesc, cei doi Will Grayson descoperă că viaţa îi poartă în direcţii noi şi surprinzătoare: aventuri romantice şi punerea în scenă a celui mai de succes musical din istoria liceului.
Amuzantă, dinamică şi emoţionantă, „coproducţia" semnată de John Green şi David Levithan debordează de sensibilitate şi umor – un regal pentru fanii din întreaga lume!

Will Grayson, Will Grayson a intrat direct pe locul 3 în lista de bestseller young fiction New York Times, fiind prima carte cu personaje gay inclusă vreodată în listă.
O poveste plină de adrenalină despre iubirea adolescentină, revoltă, furie, suferinţă şi prietenie, condimentată cu doze generoase de comedie. -- Booklist
Aceasta este una dintre puținele cărți pe care le-am terminat în foarte puțin timp. Am citit de la John Green și „Sub aceeași stea”, „De 19 ori Katherine” și „Căutând-o pe Alaska”. Romanul de față a avut ceva în plus.
La început am crezut că intre acești doi Will Grayson se va înfiripa ceva. Deloc, se pare că Tiny Cooper avea alte planuri cu Will Grayson-ul său. Și anume să-i facă lipeala cu o amică de-a sa, Jane. 
Dar până atunci, să înțelegem ceva. Există doi Will, să le spunem Will A și Will B. Ei bine, Will A este tipul introvertit, anxiosul social, prietenul lui Cooper, care este gay. Interesant, nu?
De cealaltă parte îl avem pe Will B, singuraticul și temătorul de a face public ceea ce este, de a-și recunoaște orientarea sexuală.

Poate unul dintre cele mai originale idei de a arăta cititorului atunci când se narează alternativ din perspectiva a cel puțin două personaje este născocirea lui Levithan de a scrie exclusiv cu minuscule în capitolele în care narează Will B. Mi s-a părut foarte original, fiindcă regula este o simplă mențiune în colțul dreapta sus a cărei perspectivă o citim.
Uneori mi-a fost greu să mi-l imaginez pe Cooper, oscilam între un grăsunel mult prea fericit, sau o gardă de corp mătăhăloasă, mult prea fericită. Eh... poate o să se facă un film și după ăsta.
Cu toate că lipeala asta nu îmi pare prea veridică, adică Cooper tot îi bagă în cap că o place, doar că el nu recunoaște. Bineînțeles că după se lovește de refuzul lui Will Grayson care câteva capitole bune, tot nu o place. Iar Jane se lasă dusă în eroare de Cooper pentru că avea nevoie de ceva care sa înlocuiască lipsa fostului ei misterios. 
Iar tot acest frecuș tipic adolescentin cunoaște apogeul în noaptea în care îl întâlnește pe celălalt Will Grayson.
De aici vă las pe voi să aflați mai multe.
Un roman al regăsirii propriei identități și a curajului de a recunoaște că ești diferit. Un tablou al prieteniei, fără alb și negru, ci doar emoție și umor.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Recenzie „Printre tonuri cenușii”

»   REZUMAT : Glasul unei fete rupe tăcerea istoriei.  V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața  fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar. Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșie...

CÂT DE MULT CONTEAZĂ COPERTA?

Fiindcă sufletul este însăși povestea dintre pagini, iar trupul este coperta, nu puteam să fiu indiferent acestui aspect. Să ne imaginăm scenariul plauzibil că  profa de română ne pune să ne împărțim în două tabere, una situată în stânga clasei, cealaltă în partea opusă. Șmecheria este să se observe câți dintre cititori (presupunând că toți elevii sunt cititori - ar fi o minune! ) sunt influențați de felul în care arată coperta în decizia de a citi sau nu respectiva carte. Ce vom face fiecare dintre noi? Evident că ne vom repezi înspre grupul celor foarte pioși și inocenți care militează pentru „NU E IMPORTANTĂ COPERTA, CI INTERIORUL”. Fiindcă nimeni nu vrea să fie în colțul izolat și privit cu ochi sfridelitori. „CE RUȘINE, S-A DUS ÎN PARTEA CEALALTĂ!” E același lucru, oare ca și în cazul oamenilor? Știm că nu trebuie să judecăm oamenii după felul în care arată. Totuși o facem. Dar oamenii nu sunt cărți, așa cum nici cărțile nu sunt oameni. Coperțile pot fi prelucrat...

Mai avem ceva de spus?

Nu intenționez să încep să scriu pe acest blog fiindcă aș fi în căutarea unei amăgitoare celebrități, a cărților gratuite sau din lipsă de ocupație. Timpul meu e la fel de insuficient, fie că am acest blog, fie că nu. Ceea ce mă preocupă, însă, este tot mai pregnanta noastră reticență în a ne exprima gândurile, ideile sau sentimentele. E o teamă ce macină rădăcinile societății și singurul remediu sunt eu. Ești tu. Suntem noi.  Cuvintele noastre, împreună, sunt puternice. Trebuie să înțelegem că a-ți exprima punctul de vedere nu e o greșeală. Nu trebuie să te simți stânjenit fiindcă ai spus ceva ce unei terțe persoane nu îi place. Oamenii sunt hateri prin natura lor, a încerca să îi oprești din a fi astfel, ar presupune o luptă dusă în van. Prin opinii clar articulate, însă, s-ar putea să te înțeleagă. Comunicarea este cheia succesului! Mergem puțin în urmă? V-ați imaginat vreodată cum ar fi arătat viața voastră dacă v-ați fi născut în Preistorie? Fa...