Fiindcă sufletul este însăși povestea dintre pagini, iar trupul este coperta, nu puteam să fiu indiferent acestui aspect.
Să ne imaginăm scenariul plauzibil că profa de română ne pune să ne împărțim în două tabere, una situată în stânga clasei, cealaltă în partea opusă. Șmecheria este să se observe câți dintre cititori (presupunând că toți elevii sunt cititori -
Ce vom face fiecare dintre noi?
Evident că ne vom repezi înspre grupul celor foarte pioși și inocenți care militează pentru „NU E IMPORTANTĂ COPERTA, CI INTERIORUL”. Fiindcă nimeni nu vrea să fie în colțul izolat și privit cu ochi sfridelitori. „CE RUȘINE, S-A DUS ÎN PARTEA CEALALTĂ!”
E același lucru, oare ca și în cazul oamenilor? Știm că nu trebuie să judecăm oamenii după felul în care arată. Totuși o facem.
Dar oamenii nu sunt cărți, așa cum nici cărțile nu sunt oameni. Coperțile pot fi prelucrate până ajung să arate din punct de vedere estetic excepțional.
Astfel, nu vom judeca aspectul oamenilor, ci-l vom judeca pe cel al cărților. Țineți minte, totuși, că și cărțile au un suflet! Dacă doriți să faceți remarci în legătură cu „vai, e grețoasă, oribilă, înfiorătoare, ce-o fi fost în mintea celui care a făcut coperta?”, ei bine, să o faceți în mintea voastră :)
Iată un exemplu de „vai, e grețoasă, oribilă, înfiorătoare, ce-o fi fost în mintea celui care a făcut coperta?” mai jos:
Singurul loc în care aș plăti pentru un produs care are un cap de porc pe el ar fi la supermarket, raionul cu muuultă carne de porc. Imaginea nu e o reclamă, e chiar o carte. Înțeleg că o avea rostul ei, dar coperta este foarte neinspirată.
Ca și următoarea, de exemplu:
Dacă mi-ați putea vedea expresia... și nu puteți, așa că o s-o descriu: ochi dați peste cap.
Din fericire, romanul a apărut la editura Epica, iar oamenii de acolo au fost grozav de inspirați să schimbe coperta, printr-o mișcare din bagheta magică și au făcut-o să arate așa:
MULT MAI BINE!
Și fiindcă am tot criticat, e vremea să și laud.
Apărută la editura TReI, sub egida „Young Fiction Connection”, Aristotel și Dante descoperă secretele universului dispune de o copertă care nu te poate lăsa indiferent/ă. E supraîncărcată, are iz oriental, are o mașină de epocă și un cer care nu arată niciodată așa în realitate, dar este foarte frumoasă.
Alt exemplu este următorul:
ÎN NUMELE ZEULUI LITERATURII!!! Leda reinventează secțiunea pentru tineri cititori, prin conceptul Leda Edge și chiar dacă e o diferență de cromatică, în principal față de coperta originală (plus-minus text), trebuie să recunsc: e fabuloasă. Te face să vrei să-ți amanetezi tot ce ai prin rucsac/geantă numai să o poți cumpăra. Da, te farmecă!
Acum, vă las pe voi să vă exprimați opiniile în comentarii, fără a vă reține de la a opta pentru răspunsul care credeți că sună cel mai bine. PENTRU VOI CONTEAZĂ COPERTA? AU FOST CAZURI ÎN CARE AȚI CUMPĂRAT O CARTE CU O COPERTĂ BANALĂ, DAR AȚI DAT PESTE O COMOARĂ ÎNĂUNTRU? SAU INVERS?
Am avut o lunga perioada in care doar coperta conta pentru mine. Pana intr-o zi, cand am gasit in casa o carte foarte veche, mai batrana cu mult decat mine. Abia se mai tinea saraca. Coperta nu era cine stie ce dar pe mine m-a fermecat cartea in sine, iubesc cartile vechi! Si am inceput sa o citesc. Nu o mai lasam din mana. Nu o lasam nici pe mama sa o atinga, nu o puneam oriunde, e frica sa nu o ranesc! Cartea aceea va avea pe veci un loc special in inima mea! " Fiica lui Moctezuma" a fost cartea care mi-a deschis ochii! NU COPERTA CONTEAZA! :))
RăspundețiȘtergerePare o experiență grozavă! Cu siguranță voi căuta cartea :)
ȘtergereNu pot să spun că nu contează cum arată o copertă sau să spun că ar conta, doar că există probabilitatea ca ochii să-mi fi fost atrași de o anume culoare, anumite combinații de culori și întodeauna, ochiul cum este fermecat de un anumit contrast plăcut va trimite semnal creierului să aleagă acea carte. Cam ăsta este primul pas când ajungi într-o librărie plină de cărți și nu ști pe care s-o alegi prima dată. Iar apoi al doilea pas : descrierea. Restul până te decizi care îți place depinzând și de bugetul pe care-l dispui pentru acea carte. Cam așa îmi aleg cărțile în general, deși aș lua toată librăria acasă. Și da, am cumpărat o carte banală , iar ce era înăuntru m-a fascinat atât de tare încât nu am lăsat-o din mână până nu am terminat-o.
RăspundețiȘtergereFrumos :) Și cu toții am lua cu noi librăria întreagă.
ȘtergereAvantajul unei cărți cu o copertă banală care în cele din urmă se dovedește a fi mult peste așteptări îți dă un sentiment de satisfacție mai uriaș.
Pentru mine coperta nu conteaza intotdeauna. De obicei coperta are si ea un rol atunci cand vreau sa imi cumpar o carte sau cand ma hotarasc ce sa mai citesc. O coperta atragatoare nu inseamna neaparat ca acea carte este si buna. Ceea ce conteaza este lumea care se ascunde intre cele doua coperte. Spre exemplu, pana acum mi-am cumparat cateva carti care aveau niste coperte foarte frumoase, dar ceea ce se afla intre ele nu m-a impresionat deloc. Nu am putut termina cartile respective nici in ziua de azi. Acum cativa ani, dupa moartea bunicilor, am mutat cartile din biblioteca lor in a mea. Erau vechi, uzate, prafuite, dar nu asta a contat pentru ca acele carti erau minunate. In concluzie, o coperta nu ne garanteaza ca acea carte va fi pe placul nostru. Uneori lucrurile simple sunt cele mai pretioase.
RăspundețiȘtergereAm scris un răspuns și din greșeală am ieșit :/
ȘtergereVoiam să precizez că îmi place foarte mult punctul tău de vedere plus ultimul enunț :)