RECENZIE: „PIERCING” de Ryu Murakami (POLIROM)

O nouă recenzie, într-o altă abordare, de data aceasta. Sper să vă placă.

• Nr de pagini; 208
• Anul apariției; 2009
• Număr de pagini: 208

Despre roman: Romanul Piercing (1994), un thriller tensionant si brutal, il are ca „erou" pe Kawashima Masayuki, un tată ce se vede confruntat cu un impuls irațional din ce în ce mai puternic de a-și înjunghia copilul, recreând astfel un episod traumatic din propria adolescență. Când aceste fantasme violente încep să pună stăpânire pe conștiința sa, Kawashima hotărăște să caute o victimă anonimă, o pradă ușoară, pentru a-și defula impulsul criminal, protejându-și astfel propria familie. După o planificare meticuloasă, interesul său se fixează asupra unei tinere prostituate cu aspect vulnerabil, cu care își programează o întâlnire și trece la acțiune. Faptul că potențiala sa victimă practică sado-masochismul este, însă un indiciu că în scenariul ucigaș ar putea interveni anumite întorsături de situație. Piercing este un roman captivant și crud, un amestec bizar de comedie neagră și horror care se citește pe nerăsuflate.

OPINIA MEA: Ceea ce stârnește interesul și consternarea deopotrivă este atipicitatea personajului principal, care are grave probleme de comportament survenite din cauza traumelor din copilărie. După ce moare tatăl său rămâne în grija mamei, care obișnuiește să-l bată cu multă cruzime. Timp de doi ani rămâne la un orfelinat, până când bunica din partea tatălui îl ia în grijă. 

    Duce o viață de adolescent destul de normală apoi, în perioada de adult are o relație cu o prostituată care era cu nouăsprezece ani mai mare decât acesta. O relație toxică și anevoioasă, care culminează într-o seară cu o tentativă de crimă. Iar lucrurile devin din ce în ce mai alerte. Kawashima o înjunghie în abdomen pe iubita sa, cu un spărgător de gheață.

     Nu are probleme cu poliția pentru că aceasta nu-l denunță, și toate acestea s-au sfârșit prin a nu se mai vedea vreodată. Dar eroul nostru nu rămâne singur pentru multă vreme, pentru că o întâlnește pe o anumită Yoko într-o galerie de artă destul de pustie. Iar după doar un an, cei doi se căsătoresc.

     Aceasta îi știe tot trecutul episodul violent.

     Kawashima devine tată de fetiță, și la puțin timp de la nașterea ei, ajunge să aibă o dorință nebunească de a o înjunghia și pe aceasta cu spărgătorul de gheață. Ca o paranteză, simplul gând îmi dă fiori. Și vouă? Revenind, el conștientizează că nu e în regulă să aibă astfel de gânduri, așa că își face un mic plan sinistru.

 „Însă Kawashima era convins că Yoko nu s-ar fi îndoit de el niciodată. Nu era genul de femeie care să pună la îndoială spusele cuiva. De când se cunoscuseră, cu șase ani în urmă, și până acum, nu o mințise nici măcar o dată, deși îi ascunsese anumite lucruri. Și asta pur și simplu pentru că însemna foarte mult pentru el și nu voia să-i trădeze încrederea. Și în plus, nu are mare scofală dacă îl bănuia de adulter.”

     Kawashima se cazează la un hotel, după care își notează pe un caiet planul său macabru. Dorea să înjunghie o prostituată și a ales una ce practica sado-maso. Bineînțeles că prima dată a făcut o mică repetiție cu una de patruzeci și ceva de ani, dar doar de plăcere. Mult mai târziu o întâlnește pe Sanada Chiaki, care are și ea traume din copilărie.

     „Încă nu se hotărâse asupra vârstei victimei. Nici ideea unei femei mature, trecută de treizeci și cinci de ani, nu era de aruncat, dar parcă n-ar fi simțit aceeași satisfacție dacă și-ar fi înfipt spărgătorul de gheață într-un stomac cu piele flașcă. De îndată ce în minte i se strecură ideea de a cere o femeie tânără, cu pielea albă și fermă, începu să tânjească după o femeie mai matură, către patruzeci de ani. Decizia de a alege o femeie tânără și exaltarea produsă de notițele din caiet se combinară în mod ciudat, rezultând o stare de excitare sexuală de neînțeles, care pusese stăpânire pe el.”

Întâlnirea lor dă peste cap orice fel de plan creat dinainte.

Sadism japonez à la Ryū Murakami într-un roman ce-ți va da fiori.