Treceți la conținutul principal

Umbrele care ne despart, de Tricia Levenseller

 

Totul începe cu un rezumat

Alessandra s-a săturat să fie ignorată și are un plan pentru a obține puterea dorită:


1. Curtează-l pe Regele Umbrelor.

2. Căsătorește-te cu el.

3. Ucide-l și ia-i regatul.


Nimeni nu știe cât de puternic este cu adevărat Regele Umbrelor. Unii susțin că le poate comanda umbrelor care se învârt în jurul lui să-i îndeplinească orice poruncă. Alții afirmă că ele îi vorbesc, șoptindu-i gândurile dușmanilor săi. Asta n-o împiedică pe Alessandra, conștientă de propria valoare, să facă tot ce îi stă în putință să obțină coroana.


Însă nu este singura care încearcă să-l ucidă pe rege. Pe măsură ce au loc tot mai multe tentative de asasinare, Alessandra se trezește luptând să-l țină în viață, suficient cât el să o încoroneze regina lui – străduindu-se, în tot acest timp, să nu-și piardă inima. Până la urmă, cine ar fi mai potrivită pentru Regele Umbrelor dacă nu o regină vicleană și parșivă?


Traducător: Simona Ștefana Stoica

Suport: 384 pagini, paperback

Opinie

        Rezumatul este destul de revelator în privința subiectului, foarte intrigant, dar totodată ridicând acel sentiment de deja-vu, fiindcă în fond, romanul nu vine cu o idee nouă. Trebuie precizat de la început că „Umbrele care ne despart” compun o lectură ușoară, relaxantă, pe care o poți accesa oriunde: la metrou, la coadă la farmacie pentru paracetamol sau în pauza dintre cursurile online (capitolele sunt destul de scurte).

        Prin urmare, cine se așteaptă la o cărțulie cu acțiune alambicată și cu personaje de nu le mai poți ține minte, va avea o surpriză. În fapt, acțiunea se precipită - atenție, se precipită! - încă de la capitolul doi. Abia dacă ai răgazul de a te familiariza cu personajul principal, căci ești deja introdus într-un fel brusc în mrejele acțiunii. 

        Nu aș putea trece asta la punct minus, dar acest aspect are importanță în funcție de preferințele cititorilor. Eu nu agreez romanele care încep greu și trebuie să treacă un semestru cu tot cu sesiune ca să înceapă odată acțiunea. Ce-i drept, Tricia a ales voit sau poate din naivitate scriitoricească, să înceapă totul foarte grăbit.

           Marele avantaj al romanului (pe lângă coperta splendidă și a titlului ingenuu) este celălalt personaj principal, anume Regele Umbrelor. Pentru un umil cititor ca mine, aș putea spune că este cel mai fascinant personaj (masculin) pe care l-am descoperit. Însăși denumirea sa este atât de fascinantă, alături de conceptul pe care îl presupune personajul - un tânăr (evident, chipeș, că altfel nu se putea) care este format, mai mult sau mai puțin, din umbre. Unde mai pui că este rege și mai poate trece și prin pereți ca o stafie. Ah, și totuși e om!        

        Alessandra, eroina romanului este un soi de badass girl, o răzvrătită a societății, o rebelă asasină de iubiți care nu îi mai intră în grații. Sfidătoare și cu ambiții de trădătoare care râvnește la inima regelui doar pentru a-l ucide și a-i fura regatul,  tânăra se dovedește un personaj agreabil în cele din urmă. 

        Deși romanul este scris într-o manieră pe care aș putea-o numi, aproximativ amatoricească, reușește să captiveze până la final și chiar să surprindă cu o serie de răsturnări de situație. O problemă a romanului este cadrul temporar care nu este bine definit. Se vorbește despre lipsa electricității, dar a gustării eclerelor. De asemenea, personajele nu sunt bine conturate, dar asta ar putea fi compensat de multe pagini în care se discută despre croit haine. Aici, cine este pasionat/ă poate oferi un plus lecturii.

        Lectura avansează rapid și în permanență planează acea curiozitate de a afla mai multe despre Regele Umbrelor, despre natura lui, despre puterile pe care le deține și dacă planul Alessandrei se va îndeplini. Fiindcă, să fim serioși, ar fi prea crud să descoperi sute de pagini misterele regelui și la final să fie asasinat de nemiloasa și insensibila Alessandra.

        Trebuie să recunosc faptul că este primul roman pe care l-am citit de la Storia și mă declar foarte mulțumit. „Umbrele care ne despart” este un fantasy soft, cu un cuplu care, în mâinile unui scriitor mai priceput ar fi putut crea ceva de-a dreptul unic și inimaginabil de memorabil. Chiar și așa, romanul are un strop de fascinant care, odată ce îl guști, nu vei lăsa cartea din mâini prea ușor. 

        La naiba! Oare îl omoară pe Regele Umbrelor? 👀

Torțe pentru Zeul Literaturii: 4 din 5

P.S.: Poți comanda cartea de aici sau aici!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Recenzie „Printre tonuri cenușii”

»   REZUMAT : Glasul unei fete rupe tăcerea istoriei.  V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața  fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar. Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșie...

RECENZIE: „CATERINE DE MEDICIS” (ADEVĂRUL)

Autor: Honore de Balzac Traducător: Diana-Irina Gabor Număr de pagini: 300 Anul apariției: 2010 POȚI CUMPĂRA CARTEA DE AICI: ADEVĂRUL Honoré de Balzac  (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d. 18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.    În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul  Enigma Otiliei , și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni  Séraphita , Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul  ...