Treceți la conținutul principal

Umbrele care ne despart, de Tricia Levenseller

 

Totul începe cu un rezumat

Alessandra s-a săturat să fie ignorată și are un plan pentru a obține puterea dorită:


1. Curtează-l pe Regele Umbrelor.

2. Căsătorește-te cu el.

3. Ucide-l și ia-i regatul.


Nimeni nu știe cât de puternic este cu adevărat Regele Umbrelor. Unii susțin că le poate comanda umbrelor care se învârt în jurul lui să-i îndeplinească orice poruncă. Alții afirmă că ele îi vorbesc, șoptindu-i gândurile dușmanilor săi. Asta n-o împiedică pe Alessandra, conștientă de propria valoare, să facă tot ce îi stă în putință să obțină coroana.


Însă nu este singura care încearcă să-l ucidă pe rege. Pe măsură ce au loc tot mai multe tentative de asasinare, Alessandra se trezește luptând să-l țină în viață, suficient cât el să o încoroneze regina lui – străduindu-se, în tot acest timp, să nu-și piardă inima. Până la urmă, cine ar fi mai potrivită pentru Regele Umbrelor dacă nu o regină vicleană și parșivă?


Traducător: Simona Ștefana Stoica

Suport: 384 pagini, paperback

Opinie

        Rezumatul este destul de revelator în privința subiectului, foarte intrigant, dar totodată ridicând acel sentiment de deja-vu, fiindcă în fond, romanul nu vine cu o idee nouă. Trebuie precizat de la început că „Umbrele care ne despart” compun o lectură ușoară, relaxantă, pe care o poți accesa oriunde: la metrou, la coadă la farmacie pentru paracetamol sau în pauza dintre cursurile online (capitolele sunt destul de scurte).

        Prin urmare, cine se așteaptă la o cărțulie cu acțiune alambicată și cu personaje de nu le mai poți ține minte, va avea o surpriză. În fapt, acțiunea se precipită - atenție, se precipită! - încă de la capitolul doi. Abia dacă ai răgazul de a te familiariza cu personajul principal, căci ești deja introdus într-un fel brusc în mrejele acțiunii. 

        Nu aș putea trece asta la punct minus, dar acest aspect are importanță în funcție de preferințele cititorilor. Eu nu agreez romanele care încep greu și trebuie să treacă un semestru cu tot cu sesiune ca să înceapă odată acțiunea. Ce-i drept, Tricia a ales voit sau poate din naivitate scriitoricească, să înceapă totul foarte grăbit.

           Marele avantaj al romanului (pe lângă coperta splendidă și a titlului ingenuu) este celălalt personaj principal, anume Regele Umbrelor. Pentru un umil cititor ca mine, aș putea spune că este cel mai fascinant personaj (masculin) pe care l-am descoperit. Însăși denumirea sa este atât de fascinantă, alături de conceptul pe care îl presupune personajul - un tânăr (evident, chipeș, că altfel nu se putea) care este format, mai mult sau mai puțin, din umbre. Unde mai pui că este rege și mai poate trece și prin pereți ca o stafie. Ah, și totuși e om!        

        Alessandra, eroina romanului este un soi de badass girl, o răzvrătită a societății, o rebelă asasină de iubiți care nu îi mai intră în grații. Sfidătoare și cu ambiții de trădătoare care râvnește la inima regelui doar pentru a-l ucide și a-i fura regatul,  tânăra se dovedește un personaj agreabil în cele din urmă. 

        Deși romanul este scris într-o manieră pe care aș putea-o numi, aproximativ amatoricească, reușește să captiveze până la final și chiar să surprindă cu o serie de răsturnări de situație. O problemă a romanului este cadrul temporar care nu este bine definit. Se vorbește despre lipsa electricității, dar a gustării eclerelor. De asemenea, personajele nu sunt bine conturate, dar asta ar putea fi compensat de multe pagini în care se discută despre croit haine. Aici, cine este pasionat/ă poate oferi un plus lecturii.

        Lectura avansează rapid și în permanență planează acea curiozitate de a afla mai multe despre Regele Umbrelor, despre natura lui, despre puterile pe care le deține și dacă planul Alessandrei se va îndeplini. Fiindcă, să fim serioși, ar fi prea crud să descoperi sute de pagini misterele regelui și la final să fie asasinat de nemiloasa și insensibila Alessandra.

        Trebuie să recunosc faptul că este primul roman pe care l-am citit de la Storia și mă declar foarte mulțumit. „Umbrele care ne despart” este un fantasy soft, cu un cuplu care, în mâinile unui scriitor mai priceput ar fi putut crea ceva de-a dreptul unic și inimaginabil de memorabil. Chiar și așa, romanul are un strop de fascinant care, odată ce îl guști, nu vei lăsa cartea din mâini prea ușor. 

        La naiba! Oare îl omoară pe Regele Umbrelor? 👀

Torțe pentru Zeul Literaturii: 4 din 5

P.S.: Poți comanda cartea de aici sau aici!



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Review: The Baker Street Four, Vol. 1

The Baker Street Four, Vol. 1 by Olivier Legrand My rating: 5 of 5 stars Firstly, the illustrations are absolutely gorgeous! And the story itself too. Really enjoied that detective story based on children. View all my reviews

RECENZIE „OSCAR ȘI TANTI ROZ”, de Eric-Emmanuel Schmitt

An apariție  :  2012 Editura :  Humanitas Fiction Nr. Pagini :  70   Nu am mai citit nimic de la Eric-Emmanuel Schmitt , iar faptul că am aflat după ce m-am documentat că a absolvit facultatea de Filosofie, nu mi s-a părut nimic surprinzător. În pofida faptului că short-story-ul de doar 70 de pagini prezintă trăirile unui puști de 10 ani, oricine, la o lecturare mai atentă poate identifica o filosofie a tinereții în paginile cărții. Dacă ai nevoie doar de o lectură pentru a-ți ține companie plictisului, atunci nu va fi cea mai plăcută, deoarece ți se va părea foarte copilărească. Însă, dacă dorești ceva mai serios, vei înțelege de la bun început că este vorba despre o poveste de viață dramatică spusă într-o notă amuzantă. Pe scurt, este vorba despre un băiat bolnav de leucemie aflat într-un stadiu foarte avansat al bolii. Și, deși se confruntă cu efectele chimioterapiei, nu durerea este cea care îl îndurerează, ci faptul cum toți cei din jurul său „surzesc brusc” atunci