Treceți la conținutul principal

RECENZIE: „ÎNGERI CĂZUȚI” (TReI)



CUMPĂRĂ CARTEA DE AICI: TRei

REZUMATPrimul volum al trilogiei Penryn și Sfârșitul lumii

Au trecut șase săptămâni de când Îngerii Apocalipsei au coborât pe Pământ pentru a distruge lumea modernă. Bandele de răufăcători sunt stăpânii zilei, iar spaima și superstițiile cei ai nopții.
Când îngerii războinici răpesc o fetiță neajutorată, sora ei, Penryn, în vârstă de șaptesprezece ani, e hotărâtă să facă orice să o salveze.
Orice, în afară de a încheia un pact cu un înger inamic.
Împreună cu Raffe, un luptător rănit și fără aripi, pe care îl salvează, Penryn pornește într-o călătorie plină de pericole pentru a-și regăsi sora și în timpul căreia cei doi protagoniști trebuie să se sprijine unul pe celălalt ca să poată supraviețui.


OPINIA MEA: Nu obișnuiesc să citesc romane care au în centru îngeri, dar dacă tot am citit despre vampiri, vârcolaci, vrăjitoare, roboți și alte lucruri supranaturale, i-am dat o șansă și acestei atipice lumi a îngerilor.

Penryn este figura centrală a romanului. Trebuie neapărat să remarc numele, care are o rezonanță aparte, este fascinant. Pe scurt, îngerii s-au pogorât de ceva vreme asupra Americii de Nord, bineînțeles, fiindcă acolo se întâmplă orice mai întâi. Îngerii au adus cu ei valuri de distrugere, ceea ce a ruinat întreaga omenire.

Penryn, împreună cu mama ei schizofrenică și sora cea mică paralizată, aflată în cărucior sunt în căutarea hranei. Și, în lunga lor căutare vor asista la o încăierare îngerească. E corect ce spun? Ei bine, mai mulți îngeri au tăbărât asupra altui înger, Raffe, un fel de mister Grey, dar cu aripi. Eroina intervine și reușește să-l salveze pe Raffe, dar acesta este rănit și rămâne fără cele două aripi în urma confruntării.

Din nefericire pentru Penryn, îngerii atacatori îi răpesc sora, iar din acest moment acțiunea devine extrem de amețitoare, încât cu greu mai poți lăsa cartea din mâini. Tânăra și îngerul pornesc în căutarea surorii răpite într-o lume a ruinelor, transformată în câmp de bătălie între oameni și îngeri.


Părțile forte ale romanului sunt următoarele: este foarte alertă și nu-ți dă ocazia de a te plictisi. Raffe este foarte misterios, atrăgător și captivant, iar relaționarea om-înger este foarte interesantă - are fix ce-i trebuie, adică sare și piper. M-am bucurat să constat lipsa unui triunghi amoros. M-aș fi așteptat la o luptă pe axa om-înger la inima adolescentei, dar nu s-a întâmplat așa.

Ce-i drept, Raffe sau, pe numele adevărat, Raffael este partea care scârțâie în tot ansamblul romanului. Este învăluit în mister și e ciudat, doar că autoarea nu a reușit să separe comportamentul uman de cel presupus îngeresc. Cum spuneam, cam pe tot parcursul lecturii, Raffe mi s-a părut un domn Grey, imprevizibil și sarcastic. Chiar și așa, este un personaj care iese oarecum din tipare.

Bineînțeles că întâlnim eroina tipică unui roman YA de fantezie: e exagerat de curajoasă și de puternică și gata să-i înfrunte pe răpitorii înaripați. Și fiindcă a lupta de una singură nu ar fi la fel de palpitant, Raffe este un companion șarmant și deosebit de arogant.

Când am citit romanul la vremea respectivă a avut un impact serios asupra mea, fiindcă avusesem parte de lecturi plictisitoare. Și a venit rândul romanului de față, „Îngeri căzuți” care m-a făcut să uit să mai beau sau să mai mănânc până ce nu aflam dacă Raffe a supraviețuit confruntării. Și apoi am mai stat puțin, fiindcă nu puteam rezista să aflu cum va reacționa îngerul când se va trezi în aceeași încăpere cu adolescenta. Și apoi s-au întâmplat alte lucruri, ca o avalanșă.

Fii sigur/ă că ai timp la dispoziție, fiindcă nu vei putea face altceva în afară de citit.

CITAT: „Sunt o furnică pe câmpul de luptă al zeilor. Nu este loc de mândrie sau de egocentrism, și abia este loc pentru supraviețuire.”


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Umbrele care ne despart, de Tricia Levenseller

  Totul începe cu un rezumat :  Alessandra s-a săturat să fie ignorată și are un plan pentru a obține puterea dorită: 1. Curtează-l pe Regele Umbrelor. 2. Căsătorește-te cu el. 3. Ucide-l și ia-i regatul. Nimeni nu știe cât de puternic este cu adevărat Regele Umbrelor. Unii susțin că le poate comanda umbrelor care se învârt în jurul lui să-i îndeplinească orice poruncă. Alții afirmă că ele îi vorbesc, șoptindu-i gândurile dușmanilor săi. Asta n-o împiedică pe Alessandra, conștientă de propria valoare, să facă tot ce îi stă în putință să obțină coroana. Însă nu este singura care încearcă să-l ucidă pe rege. Pe măsură ce au loc tot mai multe tentative de asasinare, Alessandra se trezește luptând să-l țină în viață, suficient cât el să o încoroneze regina lui – străduindu-se, în tot acest timp, să nu-și piardă inima. Până la urmă, cine ar fi mai potrivită pentru Regele Umbrelor dacă nu o regină vicleană și parșivă? Traducător:  Simona Ștefana Stoica Suport:  384 pagini,...

RECENZIE: „CATERINE DE MEDICIS” (ADEVĂRUL)

Autor: Honore de Balzac Traducător: Diana-Irina Gabor Număr de pagini: 300 Anul apariției: 2010 POȚI CUMPĂRA CARTEA DE AICI: ADEVĂRUL Honoré de Balzac  (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d. 18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.    În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul  Enigma Otiliei , și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni  Séraphita , Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul  ...

RECENZIE „OSCAR ȘI TANTI ROZ”, de Eric-Emmanuel Schmitt

An apariție  :  2012 Editura :  Humanitas Fiction Nr. Pagini :  70   Nu am mai citit nimic de la Eric-Emmanuel Schmitt , iar faptul că am aflat după ce m-am documentat că a absolvit facultatea de Filosofie, nu mi s-a părut nimic surprinzător. În pofida faptului că short-story-ul de doar 70 de pagini prezintă trăirile unui puști de 10 ani, oricine, la o lecturare mai atentă poate identifica o filosofie a tinereții în paginile cărții. Dacă ai nevoie doar de o lectură pentru a-ți ține companie plictisului, atunci nu va fi cea mai plăcută, deoarece ți se va părea foarte copilărească. Însă, dacă dorești ceva mai serios, vei înțelege de la bun început că este vorba despre o poveste de viață dramatică spusă într-o notă amuzantă. Pe scurt, este vorba despre un băiat bolnav de leucemie aflat într-un stadiu foarte avansat al bolii. Și, deși se confruntă cu efectele chimioterapiei, nu durerea este cea care îl îndurerează, ci faptul cum toți cei din jurul să...