„Indiciu dublu”, de Agatha Christie

➥ O recenzie bazată pe un audiobook pe care vi-l pun la dispoziție mai jos.

O scurta nuvela a Agathei, in care Hercule Poirot nu se lasa intimidat de indiciile ce i se pun in cale, si folosindu-si micile celule cenusii, reuseste sa desluseasca itele unei afaceri misterioase in care ia urma unor extravagante bijuterii si ajunge sa cunoasca o femeie care va lasa urme adanci in sufletul lui.

OPINIA MEA: „Cazurile Timpurii ale lui Poirot” este o colecție de povestiri scurte scrisă de Agatha Christie și care a fost publicată pentru prima dată în Marea Britanie de către Ed. Collins Crime Club în septembrie 1974.

În aceasta colecție, Christie schițează unele cazuri de la începutul carierei lui Hercule Poirot, înainte ca el să aibă un renume internațional ca detectiv. Toate poveștile au fost publicate inițial în publicații periodice între 1923 și 1935.

Poirot este chemat de Marcus Hardman, un colecționa de diverse obiecte prețioase antice, pentru a investiga un jaful unei bijuterii. Furtul a avut loc când întreținea niște prieteni la o mică petrecere de ceai în casa sa. El le-a arătat oaspeților săi colecția de bijuterii medievale și mai târziu a descoperit că seiful i-a fost prădat și obiectele luate. Patru dintre invitații săi au avut ocazia de a lua obiectele: Domnului Johnston, un milionar din Africa de Sud abia sosit la Londra, Contesă Vera Rossakoff, o refugiată din Rusia, Bernard Parker, un agent tânăr și efeminat pentru dl Hardman, și Lady Runcorn, o doamnă de societate de vârstă mijlocie, a cărei matușă este cleptomană. Poirot analizează locul crimei și găsește o mănușă pe ușa seifului și o cutiuță de tutun cu inițialele „BP".

 Acesta îl vizitează Bernard Parker, care afirmă că mănușa este lui, dar neagă vehement că îi aparțîne cutiuța de tutun. Cu toate acestea, Poirot găsește perechea mănușii în holul casei lui Parker. Mai târziu în acea zi, detectivul primește o vizită de la contesa Rossakoff, care este indignată că acesta îl chestionează pe Parker. Inițial o suspectează pe contesa de duplicitate, dar Poirot admite că impresionanta doamna este cine spune că este. În acea seară, Hastings îl vede Poirot că studiază o carte despre gramatica rusă. A doua zi îl vizitează Hardman și îi spune cine este hoțul. Colecționarul este uimit și lasă pe Poirot să rezolve chestiunea fără implicarea poliției. Poirot și Hastings îi fac o vizită Contesei și Poirot îi spune cu calm că taxiul așteaptă și că ar  fi fericit dacă i-ar da bijuteriile. 

Ea, la fel de calmă face ce i-a cerut. Se despart în termeni maleabili, contesa admițând că Poirot este unul dintre puținii oameni de care se teme. La rândul său, Paroit se declară impresionat de ea. Detectivul îi mărturisește lui Hasting că indiciul dublu l-a constituit mănușa găsită pe hol, lucru ce l-a făcut să intre la suspiciuni. Doar unul dintre indicii făceau parte din intrigă celălalt fiind o greșeală, Cum cutia de tutun nu-i aparținea lui Parker, acela trebuie să fi fost indiciul din intriga pusă la cale. Cutia îi aparținea Contesei ale cărei inițiale; VR sunt BP in chirilică, prin urmare aflăm și de ce Pairot era interesat de gramatică rusă.

➥ Materialul audio îl puteți asculta aici și aparține celor de la „Lecturi Audio”.