Treceți la conținutul principal

RECENZIE: „FECIOARA ȘI CĂPCĂUNUL” (POLIROM)



  • Anul apariției: 2004
  • Număr de pagini: 192
CUMPĂRĂ CARTEA DE AICI: POLIROM

DESPRE CARTE: Cum a putut Ioana d'Arc, o fiinţă aşa de lucidă şi sensibilă, să îl accepte ca tovarăş pe Gilles de Rais, care trebuie să fi fost un copil vicios, un adolescent pervers, un tânăr plin de cruzime, a cărui monstruozitate continuă să ne revolte şi să ne fascineze atât de mult timp? La această întrebare încearcă să răspundă Michel Tournier, creionând destinele acestor două personaje, încrucişându-le, reîntâlnindu-le sau despărţindu-le. 


OPINIA MEA: Un roman cu și despre Ioana d'Arc? Cine nu a auzit de ea? Ei bine, recunosc că am crezut că va fi mai mult vorba despre Ioana, decât despre restul personajelor. Însă, una peste alta, s-a dovedit a fi destul de interesantă chiar și așa. Am terminat-o tot în câteva zile.
„- Spui, Ioana din Domremy, că este fată și trimisa Domnului, rostește el. Ești gata să te supui încercărilor pe care am să ți le hotărăsc?

- Voi purunciți, seniore, iar Ioana ascultă repede de ea.”
De aici, Ioana își face cunoscute intențiile la curtea regelui Carol, iar pe lângă intenții își face și un admirator, dar și partener de luptă. Gilles de Rais. Care o socotește pe Ioana ca pe ceva perfect pentru gusturile sale. Toate bune și frumoase până aici.

[Gilles de Montmorency-Laval, baron de Rais, conte de Brienne (n. 4 septembrie 1404 - d. 26 octombrie 1440) a fost un baron, membru al Casei de Montmorency și alchimist francez. A participat la Războiul de 100 de Ani, obținând ca urmare a realizărilor sale militare și a faptelor sale de vitejie titlul de mareșal al Franței, a fost deasemenea companion al Ioanei d'Arc. El a fost arestat și executat în baza acuzațiilor de crime în serie, violuri, torționare, și necrofilism. A fost sursa de inspirație pentru personajul de folclor "Barbă albastră". ] 

 În orice caz, acest cuplu nu apucă să cunoască alte fațete pentru că Ioana este capturată de englezi și arsă pe rug.
„- Am făcut jurământ s-o urmez oriunde s-ar duce, în cer sau în iad.
- Și s-a dus pe rugul vrăjitoarelor! Tare mă înspăimânți, nepoate, să te apere Dumnezeu de excesele sfințeniei. Cât despre mine, pot să fio acuzat că mi-am strâns averea fără să umblu cu mănuși, dar n-am acuzat niciodată pe nimeni fără ca interesul meu s-o ceară neapărat. Pe când cei care omoară din motive dezinteresate... De ce s-ar mai opri de la treabă? Lăcomia e de o mie de ori mai puțin ucigătoare decât fanatismul. Și iată acum lăcomia mea pune posibilități uriașe la îndemâna fanatismului tău. Cutremurat mă întreb: cum au să-ți folosească?”
Aici este deja vorba de pierderea insuportabilă a lui Gilles, pe care o face cunoscută unchiului său muribund, de la care va avea să moștenească multe lucruri. Pe mai departe Gilles o cam ia razna, încercând s-o găsească pe Ioana în orice chip asemănător. Iar toată această înverșunare l-a condus la executare. 
GOTICĂ ȘI REVOLTĂTOARE. UN MOMENT DE ISTORIE ÎN CÂTEVA SUTE DE PAGINI.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Umbrele care ne despart, de Tricia Levenseller

  Totul începe cu un rezumat :  Alessandra s-a săturat să fie ignorată și are un plan pentru a obține puterea dorită: 1. Curtează-l pe Regele Umbrelor. 2. Căsătorește-te cu el. 3. Ucide-l și ia-i regatul. Nimeni nu știe cât de puternic este cu adevărat Regele Umbrelor. Unii susțin că le poate comanda umbrelor care se învârt în jurul lui să-i îndeplinească orice poruncă. Alții afirmă că ele îi vorbesc, șoptindu-i gândurile dușmanilor săi. Asta n-o împiedică pe Alessandra, conștientă de propria valoare, să facă tot ce îi stă în putință să obțină coroana. Însă nu este singura care încearcă să-l ucidă pe rege. Pe măsură ce au loc tot mai multe tentative de asasinare, Alessandra se trezește luptând să-l țină în viață, suficient cât el să o încoroneze regina lui – străduindu-se, în tot acest timp, să nu-și piardă inima. Până la urmă, cine ar fi mai potrivită pentru Regele Umbrelor dacă nu o regină vicleană și parșivă? Traducător:  Simona Ștefana Stoica Suport:  384 pagini,...

RECENZIE: „CATERINE DE MEDICIS” (ADEVĂRUL)

Autor: Honore de Balzac Traducător: Diana-Irina Gabor Număr de pagini: 300 Anul apariției: 2010 POȚI CUMPĂRA CARTEA DE AICI: ADEVĂRUL Honoré de Balzac  (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d. 18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez. El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.    În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul  Enigma Otiliei , și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni  Séraphita , Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul  ...

RECENZIE „OSCAR ȘI TANTI ROZ”, de Eric-Emmanuel Schmitt

An apariție  :  2012 Editura :  Humanitas Fiction Nr. Pagini :  70   Nu am mai citit nimic de la Eric-Emmanuel Schmitt , iar faptul că am aflat după ce m-am documentat că a absolvit facultatea de Filosofie, nu mi s-a părut nimic surprinzător. În pofida faptului că short-story-ul de doar 70 de pagini prezintă trăirile unui puști de 10 ani, oricine, la o lecturare mai atentă poate identifica o filosofie a tinereții în paginile cărții. Dacă ai nevoie doar de o lectură pentru a-ți ține companie plictisului, atunci nu va fi cea mai plăcută, deoarece ți se va părea foarte copilărească. Însă, dacă dorești ceva mai serios, vei înțelege de la bun început că este vorba despre o poveste de viață dramatică spusă într-o notă amuzantă. Pe scurt, este vorba despre un băiat bolnav de leucemie aflat într-un stadiu foarte avansat al bolii. Și, deși se confruntă cu efectele chimioterapiei, nu durerea este cea care îl îndurerează, ci faptul cum toți cei din jurul să...