Treceți la conținutul principal

RECENZIE „OSCAR ȘI TANTI ROZ”, de Eric-Emmanuel Schmitt


An apariție : 2012
Editura: Humanitas Fiction
Nr. Pagini: 70

 Nu am mai citit nimic de la Eric-Emmanuel Schmitt, iar faptul că am aflat după ce m-am documentat că a absolvit facultatea de Filosofie, nu mi s-a părut nimic surprinzător. În pofida faptului că short-story-ul de doar 70 de pagini prezintă trăirile unui puști de 10 ani, oricine, la o lecturare mai atentă poate identifica o filosofie a tinereții în paginile cărții.

 Dacă ai nevoie doar de o lectură pentru a-ți ține companie plictisului, atunci nu va fi cea mai plăcută, deoarece ți se va părea foarte copilărească. Însă, dacă dorești ceva mai serios, vei înțelege de la bun început că este vorba despre o poveste de viață dramatică spusă într-o notă amuzantă.

Pe scurt, este vorba despre un băiat bolnav de leucemie aflat într-un stadiu foarte avansat al bolii. Și, deși se confruntă cu efectele chimioterapiei, nu durerea este cea care îl îndurerează, ci faptul cum toți cei din jurul său „surzesc brusc” atunci când vine vorba despre moarte. Sau, poate că nu chiar toată lumea.

Tanti Roz, personajul pe care îl regăsim și în titlu este companionul micului erou. În orice caz, aceasta, despre ale cărei peripeții într-ale wrestlingului aflăm pe parcurs, îl îndeamnă să îi scrie scrisori zilnice lui Dumnezeu pentru a nu se mai simți așa singur.
Cei care au citit deja povestea se pot gândi la personaj drept exact ceea ce autorul a vrut să ne ofere, anume o femeie care a practicat wrestlingul. Pe de altă parte, dacă alegem să privim dincolo de frivolități și scriitura copilărească, Tanti Roz poate fi acel Dumnezeu căruia i se tot adresează prin scrisori zilnice. Poate fi simbolul credinței, doar un personaj fictiv, cuibărit în imaginația lui Oscar.


Pesimist, sentiment cauzat mai ales de felul în care părinții lui sunt niște lași, deoarece nu au curajul de a-i spune adevărul în legătură cu timpul care i-a mai rămas, va cunoaște în fiecare zi noi momente de bucurie. Paradoxal, Tanti Roz îi luminează mintea și îl ia de mână pe drumul credinței. 

 Este un drum spiritual, foarte amuzant pe alocuri, dar și tragic, pentru că un puști descoperă bucuria de a trăi tocmai în ultimele sale zile. Mult prea târziu poate.

Pe de o parte, eroina, dacă o putem numi așa, este confidentul palpabil, corespondentul real; pe de altă parte, Dumnezeu, acel spirit despre care nu știe prea multe, îi este confidentul sufletesc, iar planurile real și fictiv se împletesc în jurul lui Oscar. Astfel, cititorului i se relevă toate gândurile năstrușnice sau de adult, de bătrân, căci fiecare zi e un nou joc, o nouă provocare - o zi trăită înseamnă 10 ani imaginari.

Scrisorile reprezintă viața unui om pe care Oscar nu va mai apuca să o trăiască niciodată.

 „OSCAR ȘI TANTI ROZ” nu este o poveste recomandată pentru trecerea timpului. Ea trebuie simțită, trăită și rumegată. Este sensibilă în felul caraghios în care este narată și atinge orice suflet.

Cumpărați cartea de aici, aici sau aici :)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Bun venit, eroule. Fii amabil și lasă-ne o părere :)

Postări populare de pe acest blog

Recenzie „Printre tonuri cenușii”

»   REZUMAT : Glasul unei fete rupe tăcerea istoriei.  V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața  fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar. Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșie...
4 comentarii
Citiți mai multe

CÂT DE MULT CONTEAZĂ COPERTA?

Fiindcă sufletul este însăși povestea dintre pagini, iar trupul este coperta, nu puteam să fiu indiferent acestui aspect. Să ne imaginăm scenariul plauzibil că  profa de română ne pune să ne împărțim în două tabere, una situată în stânga clasei, cealaltă în partea opusă. Șmecheria este să se observe câți dintre cititori (presupunând că toți elevii sunt cititori - ar fi o minune! ) sunt influențați de felul în care arată coperta în decizia de a citi sau nu respectiva carte. Ce vom face fiecare dintre noi? Evident că ne vom repezi înspre grupul celor foarte pioși și inocenți care militează pentru „NU E IMPORTANTĂ COPERTA, CI INTERIORUL”. Fiindcă nimeni nu vrea să fie în colțul izolat și privit cu ochi sfridelitori. „CE RUȘINE, S-A DUS ÎN PARTEA CEALALTĂ!” E același lucru, oare ca și în cazul oamenilor? Știm că nu trebuie să judecăm oamenii după felul în care arată. Totuși o facem. Dar oamenii nu sunt cărți, așa cum nici cărțile nu sunt oameni. Coperțile pot fi prelucrat...
6 comentarii
Citiți mai multe

Mai avem ceva de spus?

Nu intenționez să încep să scriu pe acest blog fiindcă aș fi în căutarea unei amăgitoare celebrități, a cărților gratuite sau din lipsă de ocupație. Timpul meu e la fel de insuficient, fie că am acest blog, fie că nu. Ceea ce mă preocupă, însă, este tot mai pregnanta noastră reticență în a ne exprima gândurile, ideile sau sentimentele. E o teamă ce macină rădăcinile societății și singurul remediu sunt eu. Ești tu. Suntem noi.  Cuvintele noastre, împreună, sunt puternice. Trebuie să înțelegem că a-ți exprima punctul de vedere nu e o greșeală. Nu trebuie să te simți stânjenit fiindcă ai spus ceva ce unei terțe persoane nu îi place. Oamenii sunt hateri prin natura lor, a încerca să îi oprești din a fi astfel, ar presupune o luptă dusă în van. Prin opinii clar articulate, însă, s-ar putea să te înțeleagă. Comunicarea este cheia succesului! Mergem puțin în urmă? V-ați imaginat vreodată cum ar fi arătat viața voastră dacă v-ați fi născut în Preistorie? Fa...
6 comentarii
Citiți mai multe