RECENZIE „OSCAR ȘI TANTI ROZ”, de Eric-Emmanuel Schmitt

An apariție : 2012

Editura: Humanitas Fiction

Nr. Pagini: 70

 Nu am mai citit nimic de la Eric-Emmanuel Schmitt, iar faptul că am aflat după ce m-am documentat că a absolvit facultatea de Filosofie, nu mi s-a părut nimic surprinzător. În pofida faptului că short-story-ul de doar 70 de pagini prezintă trăirile unui puști de 10 ani, oricine, la o lecturare mai atentă poate identifica o filosofie a tinereții în paginile cărții.

Dacă ai nevoie doar de o lectură pentru a-ți ține companie plictisului, atunci nu va fi cea mai plăcută, deoarece ți se va părea foarte copilărească. Însă, dacă dorești ceva mai serios, vei înțelege de la bun început că este vorba despre o poveste de viață dramatică spusă într-o notă amuzantă.

Pe scurt, este vorba despre un băiat bolnav de leucemie aflat într-un stadiu foarte avansat al bolii. Și, deși se confruntă cu efectele chimioterapiei, nu durerea este cea care îl îndurerează, ci faptul cum toți cei din jurul său „surzesc brusc” atunci când vine vorba despre moarte. Sau, poate că nu chiar toată lumea.

Tanti Roz, personajul pe care îl regăsim și în titlu este companionul micului erou. În orice caz, aceasta, despre ale cărei peripeții într-ale wrestlingului aflăm pe parcurs, îl îndeamnă să îi scrie scrisori zilnice lui Dumnezeu pentru a nu se mai simți așa singur.

Cei care au citit deja povestea se pot gândi la personaj drept exact ceea ce autorul a vrut să ne ofere, anume o femeie care a practicat wrestlingul. Pe de altă parte, dacă alegem să privim dincolo de frivolități și scriitura copilărească, Tanti Roz poate fi acel Dumnezeu căruia i se tot adresează prin scrisori zilnice. Poate fi simbolul credinței, doar un personaj fictiv, cuibărit în imaginația lui Oscar.

Pesimist, sentiment cauzat mai ales de felul în care părinții lui sunt niște lași, deoarece nu au curajul de a-i spune adevărul în legătură cu timpul care i-a mai rămas, va cunoaște în fiecare zi noi momente de bucurie. Paradoxal, Tanti Roz îi luminează mintea și îl ia de mână pe drumul credinței. 

Este un drum spiritual, foarte amuzant pe alocuri, dar și tragic, pentru că un puști descoperă bucuria de a trăi tocmai în ultimele sale zile. Mult prea târziu poate.

Pe de o parte, eroina, dacă o putem numi așa, este confidentul palpabil, corespondentul real; pe de altă parte, Dumnezeu, acel spirit despre care nu știe prea multe, îi este confidentul sufletesc, iar planurile real și fictiv se împletesc în jurul lui Oscar. Astfel, cititorului i se relevă toate gândurile năstrușnice sau de adult, de bătrân, căci fiecare zi e un nou joc, o nouă provocare - o zi trăită înseamnă 10 ani imaginari.

Scrisorile reprezintă viața unui om pe care Oscar nu va mai apuca să o trăiască niciodată.

„OSCAR ȘI TANTI ROZ” nu este o poveste recomandată pentru trecerea timpului. Ea trebuie simțită, trăită și rumegată. Este sensibilă în felul caraghios în care este narată și atinge orice suflet.

Cumpărați cartea de aici, aici sau aici :)