RECENZIE „MAGONIA” (LEDA EDGE)

» REZUMAT: Încă de când era mică, Aza suferă de o boală misterioasă de plamâni, din cauza căreia îi este tot mai greu să respire, să vorbească – să trăiască. Tot ce pot doctorii să facă e să îi dea medicamente și să spere că reușesc să o mențină în viață. Așa că atunci când Aza vede o corabie în cer, familia ei consideră că e vorba de un efect secundar nemilos al pastilelor. Dar Aza e sigură că nu e o halucinație. Poate să audă pe cineva de pe vas strigându-i numele.

Doar cel mai bun prieten al ei, Jason, o crede. Jason, care întotdeauna a fost alături de ea. Jason, pentru care ea ar putea avea niște sentimente mai mult decât prietenești. Dar înainte ca Aza să se gândească mai bine la asta, ceva groaznic se întâmpla.

Boala o doboară.

Aza pleacă din această lume. Și ajunge într-alta.

MAGONIA

Deasupra norilor, pe un tarâm al corabiilor, Aza nu mai este făptura slabă, pe moarte, de dinainte. În Magonia, ea poate respire pentru prima data. Mai mult, are o putere imensă, pe care o poate folosi pentru a schimba lumea. Căci Magonia și Pământul sunt în pragul războiului, iar soarta întregii omeniri stă în mâinile Azei – inclusiv soarta băiatului pe care îl iubește. Încotro se va îndrepta loialitatea ei?

• 304 pagini
• Traducere de ROXANA OLTEANU
• Tip de copertă: flexicover
• Anul 2016
  
  CUMPĂRĂ CARTEA! FĂ PARTE DIN LUMEA EROILOR (DĂ CLICK PE SCRIS)

» OPINIA MEA: 

Cred că este foarte clară situația Azei încă din rezumat. Nu sunt tipul de cititor care, pentru o recenzie se apucă să povestească fiecare amănunt și fiecare scenă de parcă mi-aș da doctoratul în acest sens. Treaba mea e să vă dau câteva indicii despre felul în care se prezintă lumea Magoniei, incluzând toate punctele de notare.

În primul rând trebuie să vă avertizez: primele 50 de pagini sunt teribil de plictisitoare. Am înțeles că unii cititori au renunțat la roman după primele capitole. Nici nu este greu să-mi dau seama de ce au făcut asta. Încă de la început, personajul principal, pe numele ei Aza Ray este deosebit de nesuferită, de indolentă, o mică scorpie adolescentă. Într-un cuvânt: ANTIPATICĂ!

Aza Ray este cel mai puțin adorabil personaj din câte pot exista.

Partea bună vine abia după cele 50 și ceva de pagini. Așa că dacă ați aruncat cartea în coșul cu rufe sau în orice altă parte ați face bine să dați fuguța și să o ștergeți de praf și să o citiți, fiindcă merită. În cele din urmă.

Intriga romanului este momentul în care eroina noastră vede pe cer o corabie. Da, da, ați citit bine - o corabie ce survolează cerul, iar o voce necunoscută și stranie îi strigă numele din cer. Din acest moment, începe distracția! 

„E o carte obișnuită, ca și celelalte cărți pentru adolescenți la fel de obișnuite”, ați tinde să spuneți. Așezați-vă mai comod și trageți niște aer în piept, fiindcă abia acum urmează nebunia.

MAGONIA TE FACE SĂ VISEZI. MAGONIA E BOEMĂ. E CIUDATĂ, DAR NU E NIMIC RĂU ÎN ASTA.

De ce zic aceste lucruri? Ei bine, lumea magoniană e constituită din foarte multe corăbii și ambarcațiuni de tot felul, din și mai multe multe multe păsări (numite rostrae și canwr). Vei întâlni balene-furtună, rechini-furtună sau pești-vâslă. Nu vă dați ochii peste cap, lucrurile sunt și mai serioase decât atât - și ca nebunia să fie și mai nebună, păsările devin oameni, adică păsări-oameni.

Ar arăta cam așa:

Cam creepy, nu? :)

Despre Aza Ray ar fi multe de spus, dar trebuie să vă izbiți singuri de firea ei contradictorie, vreau să vă las să fiți dați peste cap și să vă enervați la culme de câte ori veți vrea să-i dați câte o palmă zdravănă pentru a o readuce la realitate. 

Aza Ray este tipul de personaj care trebuie să devină erou. Ea trebuie să salveze Magonia și desigur, în calea acestei salvări se vor perinda suficiente piedici. Precum suflările, care sunt un soi de mutanți cu măști de scafandru.

De partea cealaltă îl avem pe Jason, cel mai bun prieten al Azei. Și singurul, de altfel. Nu că i-ar fi trebuit mai mulți, la cât de enervantă este ea, e cel puțin surprinzător că are un prieten. Și este unul real, nu unul de pluș. 

Jason este opus diametral Azei Ray. E inteligent, e un brav cititor, un prieten devotat și are un prea puternic spirit aventurier. Jason se aseamănă cu protagonistul din „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții”, de Mark Haddon. Vorbesc despre Christopher.

Pun aici o scurtă descriere, pentru a vă lămuri: „Christopher, un baiat de 15 ani, suferă de sindromul Asperger, o formă de autism. Are o memorie fotografică. Înțelege matematica. Înțelege știința. Ceea ce nu poate înțelege el, sunt oamenii. Cand îl găsește pe Wellington, câinele vecinului său, zăcând mort pe o peluză din apropiere, se decide să pornească în căutarea asasinului și să scrie un roman polițist despre aceasta. În incursiunea sa însă, va descoperi alte mistere ce pot face ca întreaga lume din jurul său să se prăbușească.” Romanul lui Mark Haddon e absolut fascinant. Deși ar părea destinat copiilor din școala primară și generală, ei bine nu e deloc așa. Cartea e foarte spirituală și filosofică - e pentru fiecare. O să fac și o recomandare la un moment dat.

Așa că dacă ați citit deja „Magonia” și dacă ați citit, printr-o minune și „O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții” veți înțelege similitudinile dintre cele două personaje. Și dacă nu ați făcut-o, ei bine Christopher pleacă în căutarea celui care i-a ucis câinele, iar Jason pleacă în căutarea Azei tocmai în... Norvegia. Amândoi sunt puțin săriți de pe fix. Puuuțin mai muuult.

Aza și Jason nu sunt singurele personaje. Notabile mai sunt și căpitanul, Zal Quel, care este mama ei din lumea magoniană și Dai, un fel de șef sexy pentru Aza. Singura chestiune estă că Dai e albastru. Și e pasăre. Dar despre ce vorbim, dragostea nu ține cont de culoarea pielii, nu? Sau de faptul că ești pasăre umanoidă.

Ziceam că nu voi face o recenzie lungă, dar mă surprind pe mine însumi. Doar am precizat că „Magonia” te dă peste cap. Cartea e departe de a fi ceva filosofic, astfel că e puțin dificil să extrag citate foarte profunde. Iată, totuși un citat care m-a făcut să izbucnesc în râs: „NU POȚI SĂ SPUI CĂ AI VĂZUT VREODATĂ UIMIREA DACĂ NU TE-AI UITAT ÎN OCHII UNEI BOVINE CARE URCĂ ÎN AER”.

Treaba este că magonienii sunt niște prăduitori ai cerului și pentru a supraviețui, trebuie să fure de pe pământ mâncare. Aici furau o vacă. Imaginați-vă doar că vedeți cum o corabie care plutește în cer trage de pe pământ o vacă și vaca face „muuu” în timp ce se ridică la cer. Ce poate fi mai amuzant decât asta?

Maria Dahvana Headley este o combinație de John Green la feminin datorită discursului nonconformist, de James Petterson prin spiritul aventurier și de cea mai nesuferită adolescentă.

Și, înainte de a afișa notarea romanului, vă recomand cu drag să-l citiți. Și chiar dacă vă veți simți dezamăgiți/dezamăgite, găsiți-vă tăria de a merge mai departe pentru că dezamăgirea va fi și mai uriașă dacă veți dori să o reluați după această recenzie și să vă dați seama că făcuserăți o greșeală imensă.

  » APRECIERI 

• CUMPĂRĂ CARTEA! FĂ PARTE DIN LUMEA EROILOR (DĂ CLICK PE SCRIS)