Nu intenționez să încep să scriu pe acest blog fiindcă aș fi în căutarea unei amăgitoare celebrități, a cărților gratuite sau din lipsă de ocupație. Timpul meu e la fel de insuficient, fie că am acest blog, fie că nu. Ceea ce mă preocupă, însă, este tot mai pregnanta noastră reticență în a ne exprima gândurile, ideile sau sentimentele. E o teamă ce macină rădăcinile societății și singurul remediu sunt eu. Ești tu. Suntem noi.
Cuvintele noastre, împreună, sunt puternice.
Trebuie să înțelegem că a-ți exprima punctul de vedere nu e o greșeală. Nu trebuie să te simți stânjenit fiindcă ai spus ceva ce unei terțe persoane nu îi place. Oamenii sunt hateri prin natura lor, a încerca să îi oprești din a fi astfel, ar presupune o luptă dusă în van. Prin opinii clar articulate, însă, s-ar putea să te înțeleagă. Comunicarea este cheia succesului!
Mergem puțin în urmă?
V-ați imaginat vreodată cum ar fi arătat viața voastră dacă v-ați fi născut în Preistorie? Facebook-ul de care astăzi sunteți aproape dependenți, sucurile acidulate pe care le beți fără saț, fastfood-ul care pentru unii face parte din viața lor, smartphonurile fără de care nu am concepe să ne trăim zilele, toate ar fi fost inexistente. Deisugr, asta era un fapt de la sine înțeles.
Ei bine, acei oameni comunicau prin culori, pietre cioplite și diferite simboluri. Încet-încet, au evoluat, fiindcă puținul pe care îl aveau i-a împins către progres.
Ei bine, acei oameni comunicau prin culori, pietre cioplite și diferite simboluri. Încet-încet, au evoluat, fiindcă puținul pe care îl aveau i-a împins către progres.
Istoria lumii noastre a cunoscut vreme de teroare, împărați malefici, inchiziții, colonizări, războaie civile, războaie mondiale, bombe atomice, dar acest continuum de pericol a dus la cristalizarea diplomației, în fond, a comunicării despre care aminteam la început.
Eu îmi exprim o poziție, tu o spui pe a ta și ajungem la un consens. Asta trebuie să facem!
Eu îmi exprim o poziție, tu o spui pe a ta și ajungem la un consens. Asta trebuie să facem!
Cartea este pentru oameni. Și oamenii, înainte de a ști să citească, au vorbit.
Astăzi avem prea mult și tocmai asta ne face să ne închidem în noi. Ne refugiem în cameră, închidem ușa, tragem perdelele, ne așezăm confortabil pe pernă, ne luăm laptopurile și într-o totală muțeală creștem zilnic în societatea virtuală. Doar că pe cât creștem, pe atât regresăm ca oratori, ca indivizi pregătiți să-și asume rolul de actor în societate.
Consider că avem un cuvânt de spus și cea mai ușoară cale este să scrii o carte, să compui o melodie, să faci vlogging, să scrii pe un blog sau pur și simplu să ieși cu prietenii. Important este să faci ceva, fiindcă rămânând anonim, nu vei reuși să îmbunătățești precarul. Și lumea în care trăim nu are nevoie doar de petice, ci să se vindece complet.
Nu mi-am propus să redau aici o lucrare de licență despre acest subiect (este, poate, doar un preambul). „Ce ciudat!”, ați spune, ținând cont că ne aflăm pe un blog al cărților și vă vorbesc despre exprimarea unei libertăți, dar trebuie să știți că o carte nu e destinată doar cititorului. Cartea este pentru oameni. Și oamenii, înainte de a ști să citească, au vorbit.
De aceea, cititori și cititoare, vă îndemn să vorbiți. Și dacă vă este greu, pentru început, faceți-o (cel puțin) în scris.
Avem nevoie de cuvintele voastre. De părerea voastră. Avem nevoie de eroi.
Ai perfecta dreptate. Eu mereu am fost anonima si nu de multe ori imi exprim opinia , deoarece nu sunt prea buna la cuvinte sau de cele mai multe ori se gasesc cateva persoane care aa comenteze negativ si nu sunt tocmai cea mai increzatoare persoana. Ceea ce ai scris chiar m a motivationat. Multumesc frumos!
RăspundețiȘtergereMă bucur foarte mult, iar faptul că ai decis să scrii un comentariu demonstrează asta. Îți doresc tot binele posibil și să ai curaj și dorința în continuare de a vorbi. Pentru că o faci frumos :)
ȘtergereAi dreptate! Niciodata nu mi-a placut sa imi exprim punctul de vedere intr-o discutie despre ceva anume pentru ca ar fi trebuit sa ma confrunt cu o multime de persoane. Cand iti exprimi punctul de vedere si celorlalti nu le convine, asta starneste o adevarata cearta. Suntem liberi sa ne exprimam opinia, iar daca ceva nu ne place nu trebuie sa o spunem.
RăspundețiȘtergereSigur, nu e prea confortabil să zici ceva, apoi să-ți sară lumea în cap. Totuși, nu ne aflăm într-o arenă cu gladiatori, iar noi suntem găina care trebuie prinsă și gătită :)
ȘtergereEste strict problema lor dacă iscă o ceartă, dar atâta timp cât în formularea părerilor nu apar jigniri, nu ar trebui să fii reținută din a-ți exprima opinia, chiar dacă ceva nu îți place. E dreptul tău să nu ții în tine lucrurile negative, care te încarcă negativ. Dă-le drumul :)
De multe ori nu scriem sau spunem punctul de vedere, iar eu fix când am încercat să-mi ies din carapace să dezbat un subiect (cred că era o postare pe un grup în care cineva postase la adresa altor persoane, dar folosind un caracter oarecum generalizat despre activitatea în grupul respectiv din care încă fac parte ) și m-am simțit ofensată imediat cum toată discuția a ajuns cu o insultă la persoana mea, iar asta m-a făcut s-o las baltă.
RăspundețiȘtergereAi perfectă dreptate prin ce a scris, toți suntem liberi să ne exprimăm punctul de vedere, însă nu toți suntem capabili să acceptăm o părere contradictorie.
Ai dreptate. Din păcate, nu toată lumea dispune de arta conversației, și aici mă refer strict la a nu jigni persoana/persoanele cu care discuți. Dacă ei consideră că arma cea mai puternică a lor este arma, tu îi poți combate printr-un discurs civilizat, poate-poate se vor trezi și ei...
ȘtergereÎn orice caz, mă bucur că ai lăsat o parte din gândurile tale aici. Apreciez! :)