INTERVIU CU ALEX BERINDEI („Visele lui Mary”)

1.     În primul rând, felicitări pentru reușita de a publica primul tău roman, anume „Visele lui Mary”. Acesta a fost prima ta încercare de a scrie o carte sau este rezultatul a mai multor încercări întinse pe o perioadă mai lungă de timp?

Da, este prima încercare. Am avut multe idei pe parcurs, și mă apucasem și să scriu unele dintre ele, dar am vrut să termin Visele lui Mary și să încerc cu ea.

2.     Te numeri printre  ceea ce eu numesc „scriitorii clandestini”, și mă refer la faptul dacă părinții și prietenii tăi au avut cunoștințe despre această pasiune a ta și cum au reacționat la vestea că vrei să publici?

Păi nu multă lume știa, adică nu prea vorbeam despre asta. Oricum, multă lume a fost surprinsă. Cât despre publicare, și asta a fost o surpriză pentru mulți, și majoritatea m-au susținut și m-au încurajat.

3.     Înainte să pătrundem în miezul problemei, să ne întorcem puțin în timp. Imaginează-ți că suntem în anul 1916 – ce părere ai despre literatura secolului trecut? Cum ar fi arătat romanul tău dacă l-ai fi publicat acum 100 de ani?

Nu știu dacă aș putea să-ți răspund la asta: nu am citit, din păcate, mult din secolul trecut. Adică până acum un an, sau ceva de genul, lecturile mele se bazau pe genul fantasy. Iar dacă Visele lui Mary ar fi fost publicat acum 100 de ani, cred ca ar arăta chiar mai bine decât acum.

4.     Care este părerea ta în privința literaturii autohtone? Ai citit sau citești scriitori români contemporani? Dacă răspunsul este afirmativ (sau negativ) spune-ne ce părere ai despre ce și cum se scrie astăzi.

Sunt multe persoane care scriu în România, însă nu multe ajung să fie publicate: am trecut și eu prin asta și știu că e greu. Adică, acum, primesc numai păreri pozitive de la cei care citesc cartea, și totuși până să ajung s-o public am fost refuzat de multe edituri. Unele nici măcar nu răspundeau la emailuri, ca să zic mai direct. Totul se bazează acum pe „ce o să fie mai cumpărat", nu pe „ce o să fie mai citit". Deci editurile cumpără ce e mai scandalos, lăsând la o parte conținutul, să zic așa. Și nu vreau să dau exemple, să fac publicitate ( fie ea pozitivă sau negativă ). Așa că nu, nu prea citesc scriitori români. Să nu fiu înțeles greșit, sunt mulți tineri cu mult potențial, și  chiar se mai găsesc persoane publicate care scriu bine, însă ceea ce este mediatizat în România, în general, lasă de dorit.

5.     Ce crezi că lipsește scriitorilor noștri pentru a se bucura de succesul vesticilor, în speță cel al nord-americanilor, în a căror țară scriitorii celebri sunt adorați, respectați și plătiți „regește”?

Păi, pentru început, revin la discursul cu editurile. Degeaba un scriitor este original și scrie cu sufletul și are o poveste de spus, poate chiar una foarte bună, dacă nimeni nu-și asumă riscul să-l publice și să-l facă cunoscut lumii.

6.     Ce înseamnă pentru tine să scrii? De ce scrisul și nu, să zicem, fotbalul?

Pentru că îmi place, am o imaginație foarte bogată și vreau să împărtășesc lumii toate poveștile pe care le am în minte. Vreau ca lumea să citească cartea mea și să-i placă să facă asta, ci nu să citească doar pentru că e obligat sau se plictisește. Vrea să fie prins de poveste și să rămână cu acea senzație până când o termină. Sincer să fiu, mă bucur mai mult atunci când cineva îmi spune „îmi place cartea ta!" decât atunci când cineva o cumpără.

7.     Ce te inspiră atunci când scrii?

Nu știu exact. Mă așez în fața computerului și încep să tastez. Totul îmi vine pe moment, nu știu niciodată, nici măcar eu, ce întorsătură o să ia povestea sau ce o să scriu.

8.     Cu siguranță printre cititorii interviului se află și scriitori – ca în cazul meu -, astfel că îți cer să împărtășești cu noi un sentiment la care noi deocamdată nu am ajuns și o putem face doar dacă ne spui cum este să fii publicat? Ce sentimente te-au încercat când ai vândut primele exemplare ale cărții?

Păi eram fericit, încântat, desigur, și emoționat. Și acum, chiar, continui să sper că o să placă cartea cumpărătorului. Nu se termină, cel puțin pentru mine, totul după ce cineva cumpără cartea. Eu chiar îmi doresc să fie plăcută, ci nu doar „o carte pe care am citit-o".

9.     Alex, hai să facem încă un joc de imagiație. Mi-ar plăcea dacă te-ai pune în pielea unui cititor străin, aparte de tine și cunoștințele subiective. Cumperi romanul unui Alex Berindei despre care nu știi prea multe, îi citești povestea și la final îți exprimi gândurile. Gândul spre care vreau să ne îndreptăm este cel al slăbiciunilor pe care le-ai sesizat la autor. Ce crezi că ar trebui să îmbunătățească autorul Berindei pentru a-și perfecționa (pe cât posibil) scrierile?

În primul rând, cred, gramatica. Trăind într-o țară străină, cu o limbă străină, de destul de mult timp, încă din gimnaziu, am fost nevoit să învăț foarte multe reguli gramaticale singur, și știu că și acum îmi mai scapă câte ceva, pentru că nu am avut pe nimeni, ca de exemplu un profesor de română, să fie mereu acolo și să-mi corecteze greșelile până învăț să nu le mai fac. Nu, a trebuit să-mi dau seama singur acolo unde am greșit și să mă corectez. Și totuși, cred eu, am făcut foarte mari progrese, din moment ce în clasa a 7-a încă mai eram varză la gramatică. Altceva chiar nu știu ce ar mai trebui să perfecționez: aștept părerile cititorilor.

10.  Știu că ceea ce urmează să-ți cer este dificil, dar dintre personajele tale care se aseamănă cel mai mult cu tine?

Hm, în Visele lui Mary, este cam greu, având în vedere că este totul ficțiune, chiar fantezie. Dar probabil Mary, având în vedere că ea este naratoarea și m-am pus mereu în pielea ei și am încercat s-o conturez, cât de cât, cu ce aș face eu.

11.  Care sunt pasiunile tale, în afara scrisului, ce detalii despre tine ne poți oferi pentru a te cunoaște mai bine pe tine, lumea ta?

Hm, fotografia, într-un fel moda, modelingul, cititul ( evident ), să mă uit la seriale și filme și să ascult muzică.

12.  Acum, să fim atenți la Mary! Cât de greu ți-a fost să creezi lumea lui Mary? Ai avut momente în care ai fost la un pas să te dai bătut și să te oprești din scris?

Cred că am avut doar vreo două astfel de momente, însă mereu mi-a trecut după puțin timp. După cum am spus, am o imaginație foarte bogată și niciodată nu-mi este greu să creez situații sau locuri.

13.  Știm deja că „Vise ucigașe” este o trilogie. Ai început deja să lucrezi la următorul volum? La ce ar trebui să se aștepte cititorii? O vom mai regăsi pe Mary în centrul atenției sau ne vei surprinde cu ceva inedit?

În primul rând, am mai văzut de câteva ori că lumea spune că este o trilogie. Dar, de fapt, inițial o gândisem ca o serie de 4 volume. Oricum, m-am apucat de al doilea volum chiar imediat după ce l-am terminat pe primul, însă l-am lăsat după puțin, deoarece m-am concentrat pe alt roman. Mai mult de atât nu vreau să spun, vreau ca totul să fie o surpriză.

14.  Alex, te rog să ne recomanzi un roman care te-a impresionat și care consideri că trebuie neapărat citit de împătimiții de lecturi bune.

Pe drum, de Jack Kerouac. Este genul meu de carte, și nu știu dacă ar putea să placă oricui, însă acel roman rămâne mereu în mintea și în inima mea.

15.  Îți mulțumesc foarte mult pentru amabilitatea de a răspunde la acest interviu și îți doresc mult succes cu romanul deja publicat și cu celelalte ce vor urma!

Mulțumesc. Și ție, cu romanul tău!

Și vă mulțumesc și vouă pentru că ați citit. Urmează și anunțarea câștigătorului/câștigătoarei unui exemplar al cărții „Visele lui Mary”! :)