RECENZIE „VISELE LUI MARY”, de Alex Berindei

» REZUMAT: Câteodată visele vor să-ţi arate ceva, mic şi neînsemnant sau un lucru mare şi important, o mică adunare în familie sau poate chiar o moarte crudă.

Acestea sunt visele ucigaşe.

Mary este o adolescentă obişnuită, cu puţini prieteni şi o familie normală.

Sau, cel puţin, aşa credea ea.

Într-o noapte însă, un coşmar pune stăpânire pe întreaga ei fiinţă. Lumea cunoscută de ea se întoarce pe dos. Descoperă puteri paranormale, moştenite în urma unui vechi blestem. Şi nu e singura.

Mary nici nu se simte confortabilă cu schimbările drastice din viaţa ei, şi deja o nouă ameninţare apare în peisaj. Liniştitul Cleveland o ia razna, iar Mary nu ştie cum să scape de acest coşmar.

Ceea ce este imposibil.

Trăieşte împreună cu Mary cel mai groaznic coşmar, într-o aventură plină de suspans şi fantezie. Printre atâtea drame, chinuri şi groază, iubirea mai există?

• 508 pagini
• Anul 2016
• Editura CELESTIUM

CUMPĂRĂ CARTEA AICI - http://edituracelestium.ro/produs/visele-lui-mary/

Alex Berindei, autorul romanului

» OPINIA MEA: 

Încep această recenzie prin a spune că aș face orice pentru o vrajă de invocare ca Mary și prietenii ei să devină reali. Și asta spune multe, veți vedea.

„Visele lui Mary” este ca un coșmar pe care îl accepți, te lași tulburat de el atât timp cât citești romanul și la final începi să crezi tot mai mult că există și coșmaruri frumoase. Acesta este un bun exemplu.

Îi mulțumesc lui Alex pentru amabilitatea și disponibilitatea de care a dat dovadă. (Am să vorbesc eu cu vrăjitorul, fiindcă mi-ai dat spoilere și nu mai aveam răbdare până îmi sosea cartea!) :)

Despre eroină. Ei bine, Mary este exact ca noi. Surprinzătoare caracterizare, nu? Mary este tipul de adolescentă obișnuită pe care o regăsim în realitate sau în filmele și în serialele care au în centru personaje adolescente. Nu e ceva inedit, din acest punct de vedere. Totuși, pe tot parcursul romanului, privind retrospectiv evoluția eroinei, îmi dau seama că ea este de fapt, o combinație de caracteristici ale mai multor eroine din romane celebre pentru adolescenți. De exemplu, are curajul și neînfricarea lui Katniss din „Jocurile foamei” ori dorința de a birui a Linei din „Printre tonuri cenușii”, iar exemplele ar putea continua. Tocmai din această combinație voită sau nu, vorbim despre un personaj complex, care nu doar că trăiește o multitudine de emoții diferite, dar reușește să le și transmită cititorului, iar când vorbim despre un roman cu valeități de horror, imaginați-vă cam care ar fi emoțiile și trăirile despre care vă vorbesc.

Mary nu este un personaj-forțat. E naturală, într-un mod foarte îmbucurător. E amuzantă, uneori cam morocănoasă și extrem de plângăcioasă sensibilă. Stilul lui Alex Berinei e atât de alert, încât uneori ar putea să ți se pară că nu poți ține pasul cu duiumul de evenimente, dar te vei găsi atât de captivat de lumea înfricoșătoare creată de el, încât nu vei mai ține cont de nimic și vei alerga ca la un maraton pentru a afla cum se termină totul.

Alertă! „Visele lui Mary” este o trilogie, deci vor mai urma încă două cărți din această serie absolut captivantă.

Trebuie să recunosc faptul că am fost mai mult decât plăcut surprins. Nu mă așteptam ca Alex să scrie atât de bine. Și nu pentru că aș avea preconcepții legate de faptul că este băiat și nu ar avea nicio treabă cu scrisul, fiindcă și eu sunt scriitor și nu pot avea o astfel de gândire abjectă. Nu pot să nu îl felicit pentru stăruința și alegerea lui, de a scrie, când putea foarte bine să facă altceva. Scrisul este foarte sănătos și de aceea îl apreciez pe Alex Berindei.

Revenind, pur și simplu sunt scene atât de bine descrise, încât cu greu vă veți abține să nu vă feriți când un stol de ciori stranii se vor năpusti vertiginos spre Mary și veți avea impresia că vor ieși dintre paginile cărții înspre ochii voștri cât cepele; veți râde copios la replicile amuzante ale personajelor masculine, Fabian (ce nume exotic!) și Alex.

Nu vreau să dau „din casă”, dar veți regăsi un trio de-a dreptul „savuros” și foarte bine „închegat”. Și nu, nu este o poveste de dragoste, de tipul „triunghiul iubirii” or Jurnalele Vampirilor. Mary nu este o altă versiune/copie a Elenei, nu e nici un Stefan sau Damon, deși da, Mary ar putea împrumuta din sensibilitatea și fragilitatea emoțională a Elenei. Desigur, romanul are și o latură romantică, fiindcă nu prea concepem roman fără dragoste, nu? Romanța vine pe parcurs, însă, treptat, când nici nu vă așteptați. Ați vrea să spuneți că romanul nu are pic de iubire între protagoniști, și nu v-ar părea rău, fiindcă veți fi atât de captați de evenimente, încât nu vi se va părea un neajuns. Însă ivirea în chip surprinzător a romance-ului vă va da puțin peste cap și va întregi cu totul lumea lui Mary.

Un minus pe care trebuie să îl menționez, dar peste care am trecut datorită autorului și a poveștii lui frumoase este reprezentat de frecventele greșei de tastare sau chiar gramaticale, dar pe care le înțeleg pe deplin, dat fiind contextul publicării. Fiind un grammar nazi, mi-a fost foarte dificil să le ignor (sigur, nu le-am ignorat, e un fel de a spune) și mi-ar fi plăcut mai multă atenție din partea lui Alex la acest aspect. Sper, că atunci când se va epuiza primul tiraj - cât mai curând - să revizuiască aceste greșeli care pentru unii cititori mai pretențioși ar putea fi fatale. Dacă o va face, mă declar un cititor împlinit și cu certitudine, vom iubi și mai mult romanul, căci acolo unde nu sunt greșeli, nu vor fi nici nemulțumiri.

Richard, oh Richard. El este personajul negativ. Este, cred, cel mai controversat personaj din câte am întâlnit până acum. E atât de imprevizibil și de spontan, încât o să simțiți nevoia să vă dați palme peste frunte, de câte ori vă va lua prin surprindere. E extrem de savuros, de răutăcios, în mod subtil sau uneori grosolan. Este dificil să vă povestesc despre el fără să nu dau spoilere. E ceva wow la el și vă las să descoperiți.

Și fiindcă nu mă pot abține, cam așa ar arăta Richard, dar într-o versiune adolescentă:

Măi să fie, împielițatul e aici :D

Dacă românul nostru ar fi publicat romanul în primul rând în SUA, foarte curând am fi vorbit despre un serial probabil la CW sau Freeform (decedatul  fostul ABC Family) pentru că e intrigant tot acest univers obscur, e nevoie și de suspans, de misterul captivant și de puțină groază.

Alex Berindei lucrează de zor la continuarea romanului. Pentru un debut, îndrăznesc să-l numesc foarte bun, datorită lumii, un contrast de lumină-întuneric, care aduce la suprafață latura malefică a unei lumi ipotetice. Lumea supranaturală nu este exagerată, autorul a știut cum să pondereze evenimentele și elementele supranaturale pentru a nu crea ceva bombastic. La un moment dat este chiar plauzibilă. La urma urmei, există o minoritate anume care practică vrăjitoria, deci de ce nu ar fi posibilă? :)

În concluzie, recomand aproape cu obsesie acest roman. Alex Berindei a apărut de niciunde și cu siguranță și-a pus amprenta pe lista noilor tineri scriitori. Vom mai auzi de numele lui, cum spuneam, mai urmează două volume din trilogie.


» CITATE:

„Mi-a sărit inima din piept şi am urlat cât de tare amputut, speriată, mai tare ca data trecută. Cum era posibilaşa ceva? Am trecut, pur şi simplu, prin el. Dar, înainte deasta, îi văzusem faţa – fără viaţă. Era mort? Nu. Nici măcarnu era real. Ba era. Trebuie să fi fost. Era chiar acolo.I-am observat chipul înainte să se evaporeze: foarte palid,ca în filmele cu vampiri; ochii fără viaţă, de mort; şi părulîi era brunet, scurt, în contrast cu tenul său. Când m-amciocnit de el a încercat să deschidă gura, dar, înainte să spună ceva, l-am făcut praf. A dispărut ca şi cum aş fi trecutdoar printr-un zid de fum, un zid produs de imaginaţiamea. Dar oare să fi fost tot acest episod doar un rezultat alimaginaţiei mele?"