1. În primul rând, felicitări pentru reușita de a publica primul tău roman, anume „Visele lui Mary”. Acesta a fost prima ta încercare de a scrie o carte sau este rezultatul a mai multor încercări întinse pe o perioadă mai lungă de timp? Da, este prima încercare. Am avut multe idei pe parcurs, și mă apucasem și să scriu unele dintre ele, dar am vrut să termin Visele lui Mary și să încerc cu ea. 2. Te numeri printre ceea ce eu numesc „scriitorii clandestini”, și mă refer la faptul dacă părinții și prietenii tăi au avut cunoștințe despre această pasiune a ta și cum au reacționat la vestea că vrei să publici? Păi nu multă lume știa, adică nu prea vorbeam despre asta. Oricum, multă lume a fost surprinsă. Cât despre publicare, și asta a fost o surpriză pentru mulți, și majoritatea m-au susținut și m-au încurajat. 3. Înainte să pătrundem în miezul problemei , să ne întorcem puțin în timp. Imaginează-ți...
Cititul nu dăunează grav sănătății, ci lenea de a citi! Uneori e mai ușor să devii erou decât îți imaginezi. Personajele cărților pe care le ții în tovărășia prafului pe rafturi, în bibliotecă ori în alte locuri uitate, așteaptă să fie salvate. Numai deschizând o carte și intrând în lumea fictivă vei putea salva acele personaje de la o teribilă pierdere în neantul personajelor neglijate. Devino erou! Eroul cărților. De aceea, cărțile sunt (și) pentru eroi.